Secvențe din cartea electronică
,,Viața ca un dar”
autor Silvia Armasu
Povestea mea poate fi și povestea ta…
AM trăit într-o relație toxică timp de 14 ani, pentru că aveam o credință după care funcționam și anume:,,la bine și la rău până ce moartea ne va desparți’’.
Ce mă ținea de fapt într-o relație disfuncțională, abia după patru ani de la divorț…
***
În același timp, situația se simțea ca și cum dacă eu fac primul pas și depun acele acte de divorț, este că mă fac vinovată de ,,distrugerea relației’’. Acest sentiment inunda sufletul, mintea și corpul…
***
Există posibilitatea să te resemnezi să rămâi acolo, iar altă perspectivă este de a te salva, că știi că eșți în pericol, nu ai motive să rămâi, nici financiare, de nici o natură, când înțelegi că ce ți se întâmplă nu este iubire, deși țineam cu tot dinadinsul să cred că iubesc…
***
De obicei, cei care rămân în relații disfunctionale au niște ,,beneficii’’, dar cântărind acestea, mă întreb oare cât costă sănătatea, are un preț?…
***
Sunt conformă cu mine, fizic, psihic și sufletește, sunt observator foarte bun în ceea ce mă privește, îmi observ corpul, mișcările, reacțiile atunci când vorbesc cu cineva, lucrez la modificări vis-à-vis de aspecte care nu-mi plac și vreau să le schimb, iți dezvălui un secret…
***
Această parte a contribuit atât cât a știut, cum a putut, ca tu să înveți depre tine, este ca un ingredient dintr-un aluat de care poate că ai uitat că l-ai adăugat, dar el era acolo și așteaptă poate să-l guști să înțelegi aroma
Ea vine acum să te facă să o simți, să o asculți, să o vezi și să o accepți, și mai apoi să o integrezi în toată ființa, ca făcând parte din existența ta…
***
Dacă atentăm la o bucată din el se poate fisura și din nou vasul se sparge, oare de cate ori îl putem lipi așa la nesfârșit, care este rezistența, sufletul nostru seamănă cu acest vas, dacă dăm voie altora să ne poarte după bunul plac, fară să le pese că ne pot răni, fară să le pese că ne doare, fară să le pese că atât de tare ne poate afecta încât putem ceda…
***
Și dacă am greșit înseamnă că atât am avut atunci, atâtea cunoștinte și instrumente de lucru de care am beneficiat la acel moment, îmi arată mie că pot să reușesc dacă mai adaug alte ustensile de care să mă folosesc, este nevoie să înțeleg ce anume, să le denumesc, să văd cum pot face să ajung să le obțin, este simplu…
***
Ca să ajungi la resursele tale este nevoie să te redescoperi, să vezi ce iți place să faci cel mai mult, ce iubești și ce te relaxează, ce te aduce în starea de flow…
Poate că nu știi acum, dar dacă iți dai un timp de reflecție iți vei aminti că au fost momente în viața ta care ți-au mângâiat sufletul, care te-au vindecat, care poate că ți-au șters lacrima atunci când nimeni nu te-a văzut, când ai simțit că trăiești cu adevărat și că tu meriti ce este mai bun în viața ta, că tu pentru tine ești cel mai valoros, la fel ca atunci în trecut și acum poți să găsești acel lucru care te face fericit, care dă sens vieții tale…
***
Inamicul nu poate pătrunde dacă ai pază bună. Pentru acest lucru este nevoie să fii prezent, să iți pese de tine și mai cu seamă să te iubești. Dacă tu nu o faci, nimeni altcineva nu va fi interest să o facă…
Cert este că nimic nu te poate afecta dacă ceva dinăuntrul tău nu dă voie, poate fi o bucată din ființa ta nevindecată, care acum a fost trigăruită și așteaptă să fie văzută, înțeleasă și iubită…
***
Tu poți să-ți oferi singur din infinitatea de posibilități universale, tot ce crezi și vrei pentru sufletul tău, fară să amâni, acum este momentul să cauți ce te împlinește, ce te bucură și să obții aceste lucruri, să ți le dăruiești singur…
***
Am învățat să mă iubesc când am conștientizat că ceva nu funcționează la mine și că trebuie să schimb. Aveam în interior un zbucium, ca un foc, care mocnea zi de zi, eram în contradicție cu mine, ceva lăuntric îmi spunea că merit mai mult…
Când am învățat să mă iubesc am luat o decizie, am privit în spate, am analizat, am tras linie, sigur eram în avantaj, am acționat cu atâta forță, pun pariu că la momentul acela aș fi putut muta și un munte din loc, era acea stare de spirit, ghidată de instinct, acea atitudine care mă îndemna și-mi spunea:,,TU POȚI!’’…
***
Am trecut peste acele stări de dependență emoțională, pe zi ce trece îmi dădeam seama de valoarea mea și că eu pot să-mi ofer singură totul, era un gând care mă făcea să mă simt atât de bine și îmi oferea o stare de libertate și detașare…
***
Ce m-a intrigat cel mai mult în acest demers a fost faptul că mai aveam nevoie de o părere, mai mult decât atât, eram nevoită să cer copilului să aleagă cu cine vrea să rămână dintre părinți, mi se pare cel mai îngrozitor moment, nedrept, să îl pun într-un context atât de dur pentru vârstă lui…
***
Mi-e foarte greu să înțeleg ce este în sufletul unui copil, atunci când rămâne fară un părinte, dacă acela pleacă de lângă el pentru un timp sau poate pentru totdeauna…
***
Pe de altă parte Universul face ca să te așeze acolo unde iți este locul, îmi imaginez un magnet care respinge persoana de lângă tine, pur și simplu se întâmplă asta, pentru că nu mai este pe aceeași ,, lungime de undă “.Nu mai ești pe aceeași frecvență, dat fiind evoluția, unii oameni evoluează mai repede, alții mai au mult de experimentat ca să treacă pe următoarea ,,treaptă’’…
***
Se pare că nu este nimeni vinovat de acest lucru, de aceea am înțeles că totul are un sens, lucrurile se întâmplă astfel, pentru că au un curs anume.
Un om stă lângă tine atâta vreme cât ai nevoie să înveți o lecție prescrisă dinainte de a veni pe acest pământ, lecție aleasă de fiecare dintre noi, nu întâmplător atragem persoana de lângă noi, ea nu este bună sau rea, ea este cea care ne va arăta cum suntem și la ce mai este nevoie să lucrăm. De fapt, ea este oglinda noastră, este omul cu care călătorim în trenul vieții, nu știe nimeni cate stații, pentru cât timp, când și unde coborâm…
